e-mail

E-mailul (un anglicism citit [ pron. i-meil ] sau și [ pron. i-meil ] ) sau poșta electronică desemnează sisteme pentru transmiterea sau primirea de mesaje, de obicei prin Internet. Tot „e-mailuri” („corespondențe”, „mesaje”) se numesc și mesajele individuale trimise prin aceste sisteme. Cuvântul provine din engleză de la electronic mail, poștă electronică. Uneori pentru e-mail se mai întrebuințează și denumirea simplă mail.

Primul e-mail a fost trimis în 1971 de către programatorul Roy Tomlinson.^[2]

O adresă de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul] este adresa sitului web care acordă serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare geografică a domeniului (din engleză de la Top Level Domain). Un exemplu: ionpopescu123@yahoo.com. Semnul tipografic @ se citește pe românește „a rond” (engl.: at) și înseamnă "la".

Standardul pentru e-mail este definit în RFC 5322, care stabilește printre altele că e-mailurile sunt compuse din două părți:

• antetul (header), care include informații precum destinatar, subiect, etc.
• corpul (body), textul mesajului propriu-zis.

Antetul conține cel puțin patru câmpuri:

• expeditor (From) - adresa de e-mail a expeditorului mesajului,
• destinatar (To) - adresa de e-mail a destinatarului (sau adresele destinatarilor, dacă sunt mai mulți),
• subiectul (Subject) - un rezumat al mesajului,
• data (Date) - data și ora locală a trimiterii mesajului.

Alte câmpuri des folosite sunt:

• Cc - copie la indigo (de la "Carbon Copy") - o copie identică a mesajului trebuie trimisă și la adresa sau adresele de e-mail din acest câmp,

Bcc - copie la indigo oarbă (de la "Blind Carbon Copy") - la fel ca și Cc, doar că nici un destinatar nu va afla la cine se mai trimit copii ale mesajului, în afară de el însuși.